„Treptat mi s-a descoperit că linia care desparte binele de rău nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecărui om – şi apoi prin toate inimile omeneşti... Şi chiar şi înlauntrul inimilor copleşite de rău, se păstreaza un mic cap de pod al binelui. Şi chiar şi în cea mai bună dintre toate inimile, rămâne nedezrădăcinat... un colţişor de rău.” - Aleksandr Soljeniţîn. Nu există în ultima vreme scriitor sau gânditor care să fie mai răstălmăcit şi chiar defăimat decat marele Aleksandr Soljeniţîn. Curajul şi perseverenţa sunt calităţi pe care până şi cei mai înverşunaţi critici i le recunosc. Cu toate acestea, romancierul de respiraţie universală, istoricul şi filosoful moral (unii folosesc acest din urmă termen în accepţiunea sa largă) a fost în mare măsură umbrit din cauza unei caricaturi răspândite îndeosebi în lumea anglofonă. Această caricatură a transformat un patriot înflăcărat, dar cu simţ al măsurii şi capabil de autocritică, într-un naţionalist feroce; un susţinător raţional al democraţiei la firul ierbii într-un personaj cvasiautoritar; un om al credinţei şi al raţiunii într-un bigot religios. La 3 august 2008 a încetat din viaţă scriitorul dramaturgul şi istoricul rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970, Aleksandr Soljeniţîn, autor a numeroase romane monumentale despre lagărele sovietice, între care cel mai cunoscut în întreaga lume este „Arhipelagul Gulag”.
