Pe plan local, numele ilustrului medic român îl poartă Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” Galaţi, care continuă, de mai bine de 20 de ani, tradiţia formării de asistenţi medicali şi asistenţi de farmacie la cele mai înalte standarde de competenţă.
Înființată în anul 1993, instituția educațională poartă numele celui care a întemeiat “Crucea Roșie a României”, a înființat cea dintâi instituție de învățământ superior de la noi “Școala Națională de medicină și Farmacie” și prima revistă pentru corpul medical din țară “Medicul Român”.
Carol Davila, medic şi farmacist român de origine franceză, s-a născut la 8 aprilie 1828, la Parma, în Italia. Data şi locul naşterii, precum şi numele la naştere (Carlos Antonio Francisco Davila) al celebrului medic sunt menţionate astfel în diploma de bacalaureat în ştiinţele fizice, eliberată în anul 1850, la Rennes, potrivit volumului ”Tinereţea lui Carol Davila” (autor: G. Brătescu, Editura Albatros, Bucureşti, 1979).
Iniţiativa angajării unui medic francez în serviciul sanitar al oştirii române i-a aparţinut domnului Ţării Româneşti Barbu Ştirbei, iar Carol Davila a acceptat să vină aici. La 12 aprilie 1853 a debarcat la Giurgiu, iar a doua zi, la 13 aprilie, a sosit la Bucureşti. La sosire a fost înştiinţat că va fi atât medic-şef al spitalului militar, cât şi medic-şef al armatei Ţării Româneşti.
Carol Davila, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu (care obţinuse, la Paris, titlul de doctor în medicină şi deschisese la Spitalul Colţea din Bucureşti, în 1842, o şcoală de mică chirurgie), a pus bazele învăţământului medical din ţara noastră, înfiinţând în 1857, la Bucureşti, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie. Cu toate greutăţile întâmpinate, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie s-a dezvoltat treptat, astfel încât la 12 noiembrie 1869 a devenit posibilă înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Bucureşti, care şi-a deschis cursurile la 22 noiembrie 1869. A fost prima facultate de medicină de pe teritoriul ţării noastre, potrivit site-ului Universităţii de Medicină şi Farmacie ”Carol Davila” din Bucureşti (https://umfcd.ro).
În iulie 1858 Carol Davila a fost decorat cu ”Legiunea de onoare” în grad de Cavaler. După Unirea Principatelor Române, în 1859, bucurându-se de la început de încrederea şi preţuirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, i-a fost încredinţată îndată conducerea supremă a serviciului sanitar civil şi militar. A realizat apoi, în doar cinci ani, reforme extrem de importante: a pregătit şi înfăptuit contopirea administraţiilor sanitare din Moldova şi Ţara Românească, a creat instituţia medicilor de arondisment, a înfiinţat consilii de igienă şi salubritate în oraşe, a înfiinţat noi spitale şi a mărit numărul paturilor în cele existente, a instituit concursuri pentru toate funcţiile medicale, a pus bazele presei medicale româneşti, a editat prima ”Farmacopee română”, potrivit volumului ”Tinereţea lui Carol Davila”.
De asemenea, a amenajat laboratorul de chimie de la Spitalul Colţea, primul din România, şi a pregătit prin toate mijloacele deschiderea Facultăţii de medicină din Bucureşti. Pentru meritele sale, domnitorul Cuza l-a ridicat, în 1860, la gradul de general.
Tot datorită activităţii lui Carol Davila au luat fiinţă în ţara noastră o serie de societăţi ştiinţifice - ”Societatea medicală” (1857), ”Societatea de Cruce Roşie” (1876), ”Societatea ştiinţelor naturale” (1876), precum şi două reviste medicale: ”Monitorul medical” (1862) şi ”Gazeta medicală” (1865). În timpul Războiului pentru independenţă (1877-1878), Carol Davila a condus serviciul militar al armatei. Înainte de război se îngrijise de buna dotare a ambulanţelor în vederea efortului militar care se întrezărea. Pentru conducerea şi organizarea Serviciului sanitar al armatei pe timpul campaniei a fost distins cu ”Steaua României” în grad de Comandor şi cu ”Virtutea Militară”.