La 19 aprilie 1854, în comuna Şerbăneşti, judeţul Tecuci (actualmente, judeţul Galaţi), s-a născut Anghel Saligny, academician, inginer constructor, ministru şi pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea şi construcţia podurilor şi silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti.
Amprenta lui Saligny asupra modernizării României a fost profundă. La Constanţa, Brăila, Galaţi şi Giurgiu, pe Valea Prahovei, pe linia ferată ce străbate Moldova de la sud spre nord, la Academia Română, la Şcoala de Poduri şi Şosele şi mai ales la trecerea peste Dunăre în Dobrogea, „operă mare, operă splendidă, operă admirabilă… operă de mândrie naţională”, cum spunea Ţiţeica în 1925. Podul Anghel Saligny de la Cernavodă era, în momentul inaugurarii, cel mai lung pod din Europa. De numele lui Anghel Saligny se leagă mai multe realizări din judeţul Constanţa. El şi-a pus numele pe podul de peste Dunăre, de la Cernavodă, pe Portul Constanţa, cu toate marile lucrări din incintă, pe lărgirea Bulevardului Elisabeta.
Tot el a coordonat lucrările la montarea liniei ferate Constanţa – Mamaia în 1905 şi, împreună cu ing. Zaharide, a efectuat lucrările de consolidare a malurilor de est, între Hotelul Carol şi Plaja Trei papuci.
În octombrie 1890, au început lucrările la podul Dunărea, la Cernavoda. El a fost proiectat la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge. Costul total al lucrărilor care au durat cinci ani a fost de 35 milioane de lei aur, incluzându-se şi costul liniilor de cale ferată şi al staţiilor.
Legătura feroviară dintre Feteşti şi Cernavodă are o lungime de 21 km şi cuprinde podurile peste Braţul Borcea şi peste Dunăre. Podul are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri.
Un inginer de care s-a auzit în toată lumea
