„O poveste înduioşătoare şi francă despre maturizare, dar şi despre durerea şi puterea de a supravieţui.” - Kirkus Reviews. Ava Lee a pierdut tot ce poate pierde un om: părinţii, pe cea mai bună prietenă, casa. Ba chiar şi chipul. Nu-i trebuie o oglindă pentru a şti cum arată – îşi poate vedea reflexia în ochii tuturor. La un an dupa incendiul care i-a distrus lumea, unchiul şi mătuşa ei iau decizia ca tânăra să se întoarcă la şcoală. Să încerce să fie din nou „normală”. Orice o fi însemnând şi asta. Dar Ava ştie că acest plan nu va funcţiona. Normalitatea e un concept inexistent pentru cineva ca ea. Şi nici vorbă de legarea unor noi prietenii – nimeni nu-şi doreşte să fie văzut împreună cu Fata Arsă.
Dar când face cunoştinţă cu Piper, o supravieţuitoare la fel ca ea, tânăra începe să simtă că poate nu trebuie să înfrunte de una singură acest coşmar. Sarcastică şi directă, Piper nu se teme s-o împingă pe Ava în afara zonei de confort. Ba mai mult, Piper i-l prezintă pe Asad, un băiat care adoră teatrul la fel ca ea, şi, treptat, Ava încearcă să-şi clădească din nou o lume. Însă şi Piper duce o luptă, şi, curând, Ava va trebui să se hotărască dacă vrea să se ascundă în continuare în carapacea ei... sau să le îngaduie celor din jur s-o ajute să zboare.
O carte pe zi: „Cicatrici în chip de aripi” de Erin Stewart
