Hai să nu ne mai văităm!

Se tot bate monedă pe cultură, că nu mai avem, că nu se mai poate face, că de când cu pandemia nici un artist nu mai este plătit, nici măcar tâmplarul de la teatru nu îşi mai vede banii. Şi eu vreau cultură, numai că asta nu înseamnă neapărat spectacole de teatru, de operă şi operetă online, mai ales că atunci când nu intri în foaierul unui teatru, atunci când nu simţi mirosul cortinei şi a scaunelor alea pluşate, când nu simţi freamătul dinaintea ridicării cortinei, parcă nu faci prte din lumea culturală, parcă e ceva artificial, e un fel de mici din soia. Avem, mai nou, regizori, scenarişti, actori, care au luat tot felul de premii pe afară, ba "Guguştiucul de ciment", ba "Leul sub euro" şi nu mai ştiu eu care. Dar de ce filmele lor nu le putem vedea şi noi, ba că-i babardeală, ba că-i colectiv sau nu mai ştiu eu ce cooperativă, important ar fi să le vedem şi noi, nu numai străinii aăia care acordă premii. Şi nu numai la Bucureşti, dacă s-or fi difuzat şi p-acolo, dar noi, noi ăştia din provincie nu avem dreptul şi noi la cultură? Ni se spune că noi, gălăţenii suntem cu gâtul roşu, că suntem nu mai ştiu eu cum, numai că noi am avut oameni de cultură mai mulţi decât multe alte oraşe din ţărişoara asta.