Caracterizată printr-o complexitate deosebită a actelor rituale legate de muncile pastorale şi casnice, cu elemente de cult al morţilor şi acte de influenţare magică a norocului în viaţă şi în căsnicie, sărbătoarea Sf. Andrei este răspândită pe întreg teritoriul ţării.
Începutul sezonului rece, al frigului şi întunericului, precum şi activitatea tot mai accentuată a lupilor, sunt semne ale haosului care precede venirea Anului Nou. Această zi este una propice pentru acte divinatorii şi vrăji de ursită, previziuni meteorologice, la fel ca la sărbătorile mari care marchează un început.
Figura centrală a acestei sărbători este Sântandrei, o divinitate precreştina, personificare a lupului, peste care creştinismul a suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat, ocrotitorul României. Sântandrei a preluat astfel numele şi data de celebrare ale Apostolului Andrei (30 noiembrie). Ziua Sf. Andrei marchează începutul iernii, fiind cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Sântandrei Cap-de-Iarnă. Terminarea timpului autumnal este serbat la 30 noiembrie, cu unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului popular, Ajunul Sf. Andrei. Este momentul în care, după credinţele populare, se pogoară pe pământ sfinţii patroni ai lupilor, Petru şi Andrei, şi se dezlănţuie forţele malefice reprezentate de strigoi şi de lupi.
Punctând un început, această noapte este una puternic marcată de sacru, astfel explicându-se manifestările specifice acestei sărbători: coborârea spiritelor morţilor precum şi luptele nocturne ale strigoilor şi strigoaicelor care fură mana laptelui şi a câmpului. Remediile cele mai eficiente pentru a contracara acţiunea acestor spirite neliniştite erau: sarea, macul, cânepa şi usturoiul.
Astăzi, mare sărbătoare mare, Sf. Andrei şi încep zilele Galaţiului
