3 Martie: Semnarea tratatului de pace de la San Stefano.

La data de 3 martie 1878 a fost încheiat Tratatul de pace de la San Stefano, tratat care a pus capăt Războiului ruso-româno-turc dintre anii 1877-1878. Potrivit clauzelor acestui tratat, se recunoştea independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului, autonomia Bulgariei, Bosniei şi Herţegovinei şi se prevedea un drept al Rusiei de intervenţie în treburile popoarelor creştine din Imperiul Otoman. Totodată conform tratatului, Turcia urma să plătească Rusiei importante despăgubiri de război şi să cedeze Dobrogea, Delta Dunării şi patru regiuni din zona Caucazului. Numai că Rusia a revendicat şi judeţele Cahul, Reni şi Ismail din cadrul României, astfel că după intense negocieri s-a hotărât ca Delta Dunării şi Dobrogea, teritorii ce fusese cedate Rusiei de către turci să îi revină României drept compensaţie pentru cele trei judeţe din sudul Basarabiei. Şi totuşi, în ciuda contribuţiei remarcabile a armatei române a eroismului ostaşilor şi ofiţerilor săi, recunoscut oficial inclusiv de autorităţile militare ruse, poziţia conferită României de către Rusia în cadrul tratatului de pace de la San Stefano nu a fost corectă deoarece delegatul român la acest tratat, colonelul Arion, nu a fost admis la tratative. Astfel, maniera Rusiei de a încheia pacea, dar mai ales condiţiile impuse de aceasta României, a adus relaţiile bilaterale ruso-române în pragul rupturii, iar principele Carol al României şi guvernul român au acuzat oficialii ruşi de încălcarea angajamentului faţă de România. La acuzele părţii române, autorităţile ruseşti au ameninţat cu ocuparea ţării şi dezarmarea armatei române. Carol a replicat că „armata care a luptat la Plevna „sub ochii împăratului” nu va lasa niciodată să fie dezarmată”. Astfel mai multe unităţi ruseşti au fost aduse din sudul Dunării şi li s-au dat ordine preliminare pentru a ocupa diferite poziţii strategice în România şi a institui starea de asediu. În situaţia dată, România şi-a luat măsuri de apărare, concentrându-şi armata într-o zonă de rezistenţă naţională, în Oltenia şi nord-vestul Munteniei pe linia: Târgovişte-Piteşti-Slatina-Craiova, pentru a respinge eventuala înaintare a trupelor ţariste. Numai că rezistenţa României şi protestul unor mari puteri au împiedicat Rusia să-şi pună planul în aplicare, iar problema teritorială şi recunoaşterea internaţională a independenţei statului român vor fi soluţionate în cadrului Tratatului de la Berlin din iunie 1878 .