Ziua internaţională a limbii materne, a fost proclamată de către Conferinţa generală a UNESCO în noiembrie 1999 şi este celebrată în fiecare an începând cu 21 februarie 2000 pentru a promova diversitatea lingvistică, culturală şi multilingvismul. La origine, a fost Ziua Mişcării pentru Limbă, comemorată în Bangladesh începând din 1952, în amintirea studenţilor ucişi de către poliţie, care au militat pentru recunoaşterea limbii bengali în Pakistan care cuprindea pe atunci şi teritoriul de astăzi al statului Bangladesh. 21 februarie 1952 corespunde zilei de 8 Falgun 1359 din calendarul Bangla. La această dată un grup de studenţi de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoaşterea limbii bengali ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul statului Pakistan. Guvernatorul Pakistanului decretase în 1948 că limba urdu este singura limbă oficială atât în Estul cât şi în Vestul Pakistanului. Dar populaţia din Est (teritoriu devenit ulterior statul Bangladesh), care vorbea în majoritate limba bengali, a iniţiat o mişcare de protest care a culminat în 21 februarie 1952 cu manifestaţia studenţilor de la Universitatea din Dacca încheiată cu deschiderea focului de către forţele de ordine. Proclamarea Zilei internaţionale a limbii materne are semnificaţia recunoaşterii faptului că limbile sunt cele mai puternice instrumente pentru conservarea şi dezvoltarea conştiinţei de sine indivizilor şi a popoarelor.
