La data de 14/27 august 1916, România a declarat război Austro-Ungariei, după ce cu câteva zile înainte semnase convenţia militară cu Antanta, convenţie care prevedea recunoaşterea dreptului României de a-şi alipi teritoriile locuite de românii din Imperiul Austro-Ungar. Însă, înainte de a trimite la Viena declaraţia de război, regele Ferdinand a convocat la Cotroceni, Consiliul de Coroană în care a fost dezbătută şi aprobată intrarea României în Primul Război Mondial. Tot în noaptea de 14 august s-a decretat mobilizarea armatei, care conform planului de operaţiuni, dinainte stabilit, a trecut Munţii Carpaţi, înaintând pe toată lungimea frontului de la Vatra Dornei şi până la Orşova. Astfel, România a mobilizat pe câmpul de luptă din Transilvania 235 batalioane de infanterie, 58 escadroane de cavalerie şi 215 baterii de artilerie, totalizând peste 562.000 oameni. Planul de război al armatei române era eliberarea Transilvaniei, fapt pentru care în această zonă erau concentrate trei armate: Armata I condusă de generalul Culcer, Armata a II-a comandată de generalul Averescu şi Armata a IV-a a generalului Prezan. De asemenea, Armata a III-a susţinea frontul defensiv dinspre Bulgaria, în special cel din Dobrogea, unde Puterile Centrale concentraseră numeroase trupe bulgaro-germane. În Ardeal armata română a reuşit să elibereze Braşovul, apoi Petroşaniul şi Orşova, iar după luptele câştigate la Miercurea Ciuc şi Odorhei, reuşeşte să controleze cursul superior al Mureşului şi Târnavelor. Însă declanşarea ofensivei germano-bulgare în Dobrogea şi înfrângerea de la Turtucaia a determinat armata română să se retragă din Transilvania, pentru a ajuta frontul din sud. Lupte grele se vor duce împotriva trupelor germane şi austro-ungare în trecătorile Carpaţilor, însă armata nu poate faţă inamicilor, care ocupă în cele din urmă capitala. În această situaţie regele şi guvernul s-au retras la Iaşi, în Moldova, iar două treimi din teritoriul ţării va intra sub ocupaţie străină. În prima parte a anului 1917 s-a desfăşurat o intensă activitate de reorganizare a armatei, un rol important revenindu-i misiunii militare franceze condusă de generalul Berthelot. A fost primit material nou de război şi s-a constituit o armată de 460 000 de militari, cu un moral bun şi o mare capacitate de luptă. Razboiul a fost reluat în iulie 1917, când Armata a II-a, comandată de generalul Averescu, a declanşat cu succes ofensiva de la Mărăşti, punctul culminant fiind atins în 19 iulie 1917 la Mărăşeşti, unde Armata I, condusă de generalul Ieremia Grigorescu va opri ofensiva inamică declanşata de feldmareşalul Mackensen. O nouă ofensivă germano-austro-ungară a fost înfrântă de armata generalului Averescu în sectorul Oituz în bătălia de la porţile Moldovei, când ostaşii romani au scandat: „Pe aici nu se trece!”.
