Bună Vestire este cunoscută în popor sub denumirea de Blagovestenie și este sărbătorită de Biserica pe 25 martie, cu nouă luni înainte de întruparea Fiului Lui Dumnezeu. De Bună Vestire prăznuim ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Fiul lui Dumnezeu.
Bună Vestire apare în documente că fiind prima sărbătoare închinată Maicii Domnului. Dată acestei sărbători a variat, ea fiind fixată de Biserica pe 25 martie după stabilirea datei de 25 decembrie că serbare a Nașterii Domnului (aproximativ secolul al V-lea).
De Bună Vestire este bine să se pună pe pragul casei pâine și sare pentru hrană îngerilor. În Apus, sărbătoarea Bunei Vestiri este numită și sărbătoarea Zamislirii Domnului. În calendarul nostru popular, Bună Vestire este cunoscută sub denumirea de Blagovestenii sau Ziua Cucului.
Tradiția mai spune că, în această zi aducătoare de veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, fiind mare păcat: cine se ceartă în ziua de Bună Vestire are necazuri tot anul. În Bucovina nu se pun ouă la cloșcă de Bună Vestire, pentru că se consideră că ar putea ieși pui cu două capete și patru picioare.
În unele zone, pentru a avea roade bogate în livezi, pomii se amenințau cu toporul și se stropeau cu țuică. Tot acum, gospodării din Maramureș adună lucrurile de prisos de prin curți și le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casă maramureșeană, el durand până după miezul nopțîi sau până în zori.
Fiind dezlegare la peste, se spune că acela care gustă peste de Bună Vestire se va simți tot anul că peștele în apă.
În popor se mai spune că pescarii nu au voie azi să arunce mămăligă în apă, pentru că mor peștii. De asemenea, este ziua în care este bine să se pună pe pragul casei pâine și sare pentru hrană îngerilor.
Potrivit creștinilor, pe 25 martie, Arhanghelul Gavril sau Gabriel i-ar fi vestit Fecioarei Maria că a fost aleasă de Dumnezeu să dea naștere Mântuitorului Hristos. În calendarul popular sărbătoarea această se mai numește și Blagovistenie sau Ziua Cucului, cucul ocupând un loc central în cadrul acestei mult așteptate sărbători. Cucul perceput că încarnare a strămoșului mitic, pasăre cu un pronunțat substrat erotic, anunță sosirea efectivă a primăverii.
Primul sau cântec care are loc de obicei la Bunavestire, trebuie să fie așteptat de toți oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin și cu bani în buzunare. Dacă nu ar fi îndeplinite aceste condițîi rituale, oamenii respectivi nu ar beneficia de toate acele lucruri în anul care va urmă. Dacă primul cântec al cucului era auzit cumva pe stomacul gol, în partea stânga sau în spatele omului, era semn de rău augur, după cum indică și versurile: "Cucu-n spate mi-a cântat/ și moartea m-a săgetat!"; mai mult, dacă cineva auzea cucul toată primăvară se credea că va muri în scurt timp. Pe aceleași coordonate se situează și întrebare:"Cucule, puiucule/ Câți ani îmi vei dărui/ până ce eu voi muri?", după care se numără cântecul cucului (de câte ori își strigă numele).
Pe de altă parte, flăcăîi și fetele îl întrebau pe cuc lucruri care îi interesau mai mult, precum: "Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pan' m-oi însura (mărită)?" Tăcerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece tăcerea echivala cu o căsătorie grabnică, în vreme ce cântatul cucului ii aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de așteptare!
La Bunavestire este dezlegare la peste, peștele fiind celălalt "personaj" central al acestei sărbători. În plan simbolic, peștele se apropie de cuc, având un pronunțat substrat sexual; în acest sens, aduceți-va aminte numai de basmul în care tânăra față rămâne gravidă după ce a mâncat peste.