Trei decenii de la întronizare ^Recomandat

Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, aniversează miercuri trei decenii de la întronizare. Arhiepiscopul Casian s-a născut în 18 martie 1955, în comuna Lopătari, jud. Buzău, din părinţii Vasile şi Rada Crăciun, la botez primind numele Costică. A urmat şcoala din localitatea natală, apoi Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău (1970-1975), Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1976-1980), studii de specializare la Universitatea II din Strasbourg – Franţa (1981-1984), unde a obţinut doctoratul în Teologie, cu teza: Icoana şi frescele exterioare ale mănăstirilor moldovene – încercare de prezentare a raporturilor dintre ele. Între timp, a fost tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu cu numele Casian şi hirotonit ierodiacon (1980). Mai târziu, a fost hirotonit ieromonah, hirotesit protosinghel (1985), apoi arhimandrit (1987).
Tot în această perioadă a fost profesor la Seminarul Teologic din Buzău (1980-1981 si 1984-1985), duhovnic şi asistent la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1985-1988). A fost promovat inspector patriarhal la Bucureşti (1988-1990), perioadă în care a coordonat învăţământul teologic din Patriarhia Română. Pentru scurtă vreme a fost slujitor la Mănăstirea Antim din Bucureşti, scrie basilica.ro.
La solicitarea Arhiepiscopului Antim Nica a fost ales arhiereu-vicar, cu titlul Gălăţeanul, la Episcopia Dunării de Jos (12 februarie 1990), câteva zile mai târziu fiind hirotonit şi instalat la Galaţi (18 februarie 1990). În urma trecerii la cele veşnice a Arhiepiscopului Antim, a fost ales Episcop al Dunării de Jos (12 iulie 1994) şi instalat la Galaţi în 24 iulie 1994. Între activităţile sale se numără: redeschiderea Seminarului Teologic „Sfântul Andrei” din Galaţi, înfiinţarea Facultăţii de Teologie-Litere din cadrul Universităţii Dunărea de Jos, înfiinţarea unei şcoli postliceale de învăţători, redeschiderea unui însemnat număr de mănăstiri, restaurarea Catedralei eparhiale şi a unor biserici de mir, zidirea de noi biserici. A organizat asistenţa socială din eparhie. A reprezentat Biserica Ortodoxă Română în diferite întâlniri peste hotare şi a pus bazele revistei eparhiale „Călăuza ortodoxă”.