Smirna, alături de tămâie, este tot o jertfă a naturii, adusă lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirnă, cu mult mai fin și mai subtil decât cel de tămâie, mângâie pe tot omul ce stă în Biserică, așteptând cu evlavie odihna promisă de Mântuitorul Iisus Hristos. În slujbele Bisericii de Răsărit, totul se aduce înapoi Dăruitorului, sunetul și culoarea, mirosul și gustul, lemnul, piatra și aurul. În slujbele creștinilor, aceștia întorc toate Celui care le-a dăruit mai întâi.
Ca și tămâia, încă din vechime, smirna constituie unul din darurile prețioase care se puteau face cuiva.
Smirna este în tradiția multor popoare creștine simbolul cumințeniei, înfrânării și întelepciunii. Chiar în tradiția românească există expresii de genul: "Să stai cuminte smirnă" sau "a tăcut smirnă", care ilustrează foarte bine valențele psiho-spirituale cu care este investită această rășină, adusă de pe tărâmurile pe care a pașit Mântuitorul Iisus, împreună cu apostolii Săi.
Smirna este o substanță rășinoasă, obținută prin aceeași metodă ca și tămâia: crestarea unor arbuști exotici din Familia Stryaccea, numiți "Styrax Benzoin", "Styrax macrothyrsus", "Styrax paralleloneurus", "Styrax tokinozis". Pliniu compară arborele de smirnă cu ienupărul, iar Discoride îl asemănă cu salcâmul. Unii naturaliști numesc arborele care dă smirna Balsamodendron Myrrha. Copăceii exotici din care iese smirna pot ajunge până la înălțimea de 4-5 metri. Arbustul mai este răspândit în Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Styraxul crește și în Siria și Palestina, în Arhipelagul Indonezian și Italia. Printre cele mai renumite zone de produs smirnă se numără, încă și astăzi, Yemenul și Etiopia.
Cuvântul "smirnă" își trage originea dintr-un cuvânt ebraic vechi, care înseamnă "a fi avâd mulți vapori de acid benzoic, component cu acțiune farmaceutică.
Smirna este mult apreciată și în industria farmaceutică. Smirna este antiinflamatoare a căilor respiratorii, cei ce se bucură de mirosul de smirnă ajutându-și, simultan, și trupul. Ea mai este folosită și ca produs cu proprietăți antioxidante, antiseptice, astringente, sedative și expectorante. Afecțiuni pentru care se recomandă: guturai, gripă, bronșită; oboseală, astenie; stări de neliniște, agitație psihică, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la răceli (infecții respiratorii); circulație periferică deficitară (mâini și picioare reci).